Obisnuiam sa cred ca singur e mai bine
Si cateodata-mi vine sa simt totul pentru mine
Cateodata-mi vine sa ma ascund de oricine
Vreau sa fug de oricine si nu ma pot abtine
Da' stiu ca mama mea m-a invatat odata
Ca fara oameni in jur viata poate fi chiar seaca
M-a invatat ca orice-ar fi o sa si treaca
Sa am grija la femei fiindca ele vin si pleaca
M-a invatat sa iau doar partea cea buna
Ca ura e un sentiment ciudat care ti se-aduna
Si cand te aprinzi in vrajeii ei nu e de gluma
Ca te face o papusa care numai se raspuna
Yeah, ar trebui sa fiu ok
Sa le zambesc mereu cu drag semenilor mei
Ca daca unii sunt misiuni
Tre' sa inteleg ca asta a facut viata din ei
Obisnuiam, iam, iam, o, o
Obisnuiam, iam, iam, o, o
Obisnuiam, iam, iam, o, o
Obisnuiam, iam, iam, o, o
Sa le fac pe toate, fara nimeni in spate
Fara nimeni sa-mi spuna cand gresesc sau cand am dreptate
Si poate, ca totul se imparte
Intre mine si cei care sunt aproape
Poti sa ai o vila cu doua etaje
Fara anturaje, intri in derapaje
Daca nu ai cu cine sa sari in piscina
E ca si cum ai avea un Ferrari fara benzina
Am avut parte de prieteni, de lichele
De femei de casa, de d-alea dupa lovele
De fratiori, de tradatori
Da' tre' sa treci prin toate astea pana mori
Cand ma trezesc in zori cu casa intoarsa pe dos
Rad cand ma gandesc c-aseara a fost frumos
Rasul e sanatos, la ce folos?
S-o arzi asa serios e periculos
Obisnuiam sa fiu de treab cand a inceput sa mearga
Multi erau cu mine, apoi au fugit in graba
Au crezut ca tovarasia e slabiciune
Dar e cel mai tare sentiment din lume
Obisnuiam, iam, iam, o, o
Obisnuiam, iam, iam, o, o
Obisnuiam, iam, iam, o, o
Obisnuiam, iam, iam, o, o
Sa le fac pe toate, fara nimeni in spate
Fara nimeni sa-mi spuna cand gresesc sau cand am dreptate
Si poate, ca totul se imparte
Intre mine si cei care sunt aproape
|
